Myron Kerstein vrea ca publicul să știe că comediile romantice s-au întors. Editorul Nebuni asiatici bogați nu este străin de gen, după ce a tăiat împreună capse de rom-com Garden State și Lista de redare infinită a lui Nick și Norah , dar după Nebuni asiatici bogați , se simte mai important ca oricând pentru Kerstein să reitereze acest lucru.
ce s-a întâmplat cu piperul în Iron Man 3
Kerstein s-a așezat cu / Film pentru a vorbi despre succesul scandalos și impactul cultural al primului film major de la Hollywood condus de o distribuție asiatică în ultimii 25 de ani. Pe lângă faptul că este un moment important pentru asiatici-americani, Kerstein vede Nebuni asiatici bogați ca o oportunitate pentru Hollywood de a transforma o nouă frunză nu doar pentru reprezentare, ci și pentru rom-com în general.
„Sper doar că oamenii merg să vadă comedii romantice”, a spus Kerstein. „Și sperăm că vor îmbrățișa curse care nu au fost acolo prea mult pe ecran, care au fost practic tot timpul.”
„Cred că acesta este doar vârful aisbergului”, a adăugat el, „și sperăm că Hollywood-ul a primit mesajul”.
satul cei despre care nu vorbim despre concept art
Care a fost reacția dvs. la succesul major la box-office și la impactul culturii pop Nebuni asiatici bogați?
Este destul de copleșitor, nu? Cine ar crede că cineva ar vedea vreodată filmul tău singur, să nu mai vorbim de un hit crossover. Nu vă așteptați niciodată să vă vadă cineva vreunul dintre filmele dvs. atunci când le creați. Și apoi să ai un astfel de - speri ca cel puțin un public să vadă filmul tău, dar să îl treci și să ai atât de mulți oameni profund afectați de el, este ceea ce speri în tot ceea ce faci. Dar a fost destul de remarcabil.
Am fost să merg să văd filmul - de fapt a ieșit de ziua mea. A fost atât de ciudat, deoarece filmul trebuia să fie lansat două zile mai târziu, dar apoi au decis să îl mute într-o miercuri, care era ziua mea de naștere. Așa că m-am dus să-l văd cu prietenii mei, dar am ajuns să stau singur lângă acest băiețel și mama lui și amândoi erau asiatici. Și pe tot parcursul filmului, băiețelul a chicotit și a plâns pe tot parcursul filmului și m-am gândit: wow, aceasta este o experiență destul de uimitoare chiar aici. A afecta acest lucru pe oricine altfel nu ar fi văzut niciodată așa ceva reprezentat pentru ei. Și dacă asta nu încapsulează sentimentul a ceea ce înseamnă acest film pentru atât de mulți oameni, nu știu ce înseamnă.
Da, știu că am plâns când am fost să o văd cu familia mea. Și am fost surprins că unchiul meu plângea în timpul mai multor scene din timpul Nebuni asiatici bogați . Deci, ați fost conștient de importanța faptului că filmul a intrat în el când ați mers să lucrați la proiect?
Știam că miza era mare și că reprezentarea acestei comunități nu se întâmplase de 25 de ani într-un film major de la Hollywood, dar nu știam că va afecta oamenii atât de profund. Știam că scenariul se simțea foarte important pentru mine, pentru că erau scene cu care am legat și nu sunt asiatic [râde]. Dar știam că temele erau foarte universale și că a fost destul de satisfăcător să văd că reacția va fi atât de răspândită. Din nou, nu știi niciodată odată ce începi să intri în aceste lucruri cum vor avea loc.
Aveți o înțelegere că scena mahjong-ului ar putea fi profund resimțită sau scena cu Rachel și mama ei s-ar putea simți profund, dar nu știți cu adevărat până nu începeți să o examinați și sunteți de genul „Bine, da, cred că ce Am experimentat ceea ce simt și ceilalți. ”
Să vorbim despre acea scenă de mahjong. Jon Chu a descris scena mahjongului ca pe un „balet” și a coregrafiat-o ca o secvență de luptă ca ceva din filmul propriu al lui Michelle Yeoh Tigru ghemuit, dragon ascuns . Cum a ajutat editarea să transforme un joc de masă în ceva atât de dinamic?
Este amuzant, l-am auzit pe Jon spunând asta și despre coregrafierea acelei scene pentru mine și pentru alții, dar nu mi-a spus deloc cum vrea să fie construită scena respectivă. Cred că a avut încredere în ceea ce plănuise, că o să-mi dau seama în timp ce editez, dar a vrut și să vadă cum mă gândesc la asta. De asemenea, nu știam deloc cum să joc mahjong. [Râde.] Când au filmat pentru B-roll, i-am auzit pe Michelle și Jon vorbind despre fotografii - de multe ori înregistrează sunet atunci când filmează B-roll - și în cele din urmă au descris „această piesă ca să meargă acolo, această piesă trebuie să merg aici 'și am învățat încet cum să înțeleg cum se presupune că jocul ar trebui să fie joc. Și, bineînțeles, nu o să-i pun pe Jon sau Michelle Yeoh să povestească scena, așa că a trebuit să găsesc o modalitate de a spune aceeași poveste vizuală cu piesele și de a folosi toate regulile acestui joc fără a înțelege ce se întâmplă. Trebuia doar să înțelegi că această piesă îl reprezenta pe Nick și că avea să-l sacrifice pe Nick pentru că are propria mândrie ...
tip alb din vacanta best man
Să-și păstreze propria demnitate?
Da, propria ei demnitate. Și cred că în ceea ce privește celelalte nuclee ale scenei, cred
Constance a făcut această treabă minunată cu interpretarea ei în această scenă. Uneori găsești mici sâmburi de lucruri din care să construiești o scenă, și există această linie minunată care cred că încapsulează cu adevărat totul despre scenă, unde merge ea: „Nu plec pentru că sunt speriată sau pentru că cred că” Nu sunt suficient. Pentru că poate pentru prima dată în viața mea știu că sunt. ” Pentru mine, aceasta a fost întreaga scenă chiar acolo, trebuia doar să construiesc tit-for-tat în timp ce Eleanor și Rachel [s-au confruntat]. Și acest fel fiind punctul culminant al nostru, a ajuns să facă scena.
Știu că Michelle Yeoh și Constance Wu au avut o mulțime de contribuții la această scenă, a afectat asta modul în care ați editat scena?
Din nou, nu știam nimic din toate acestea! [Râde] Știam doar că scena și-a găsit drumul spre multe revizuiri în scenariu. Și aș putea spune că se întâmplă ceva, au continuat să rescrie scena pe parcursul filmării. Dar nimeni nu mi-a spus că Michelle are niște note sau Constance are note, doar văd reviziile care vin, dar puteți vedea un scenariu mai profund evoluat de-a lungul timpului în care atât [Eleanor cât și Rachel] încearcă să spună ce este important pentru ei și de ce fac lucrurile așa cum le fac. Uneori citești un scenariu, îți spui: „Bine, nu contează care sunt aceste replici în funcție de actori sau de personaje și pot tăia x, y și z din el”. Dar aceasta a fost o scenă în care nu cred că am tăiat o singură linie, cred că este scris frumos.
